De fiecare dată când citesc scrierile lui Steinhart mă încearcă, pe lângă multe alte trăiri, un sentiment de recunoştinţă faţă de ceea ce a oferit acest om lumii şi, totodată, faţă de cel care mi-a deschis ochii să pot vedea că există Steinahrdt. Ultima lectură încheiată sub semnătura marelui evreu creştinat în închisoarea Jilavei, este Primejdia mărturisirii. Culegere de texte, dialoguri, monologuri, destăinuiri şi gânduri ale autorului, ivite în urma trăirii propriei experienţe de viaţă; convorbirile lui Steinhardt cu părintele Ioan Pintea, unul dintre cei dragi monarhului, constituie principala direcţie literară a operei. Pe lângă aceasta, pot fi lecturate impresiile autorului în urma contactului cu diferite realităţi: literare (nimic nu dezvoltă mai tare imaginaţia ca lectura cărţilor), umane (îl iubesc pe Noica şi niciodată nu mi-a trecut prin cap să vorbesc despre el altfel decât cu veneraţie), contextuale.
Note de lectură
Iată dovada adevăratei prietenii şi preţuiri: omului în care ai încredere şi pe care-l stimezi nu-i spui lucruri simple şi clare, nu-i debitezi fraze bine ticluite, ci îi comunici gândurile tale confuze, îi dezvălui simţăminte contradictorii, îl faci părtaş întunecimilor în care te zbaţi, îl duci până-n adâncul sinei tale.
Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii. Degeaba le avem pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa şi erudiţia şi supradoctoratele. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţica bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă şi înţelegere.
Cultura nu mai este o acumulare de cunoştinţe ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea o simplă virtute desuetă şi sentimentală.
Esenţa meditaţiei: dialogul cu tine însuţi, împăcarea cu ideea că poţi trăi în bune şi rodnice relaţii cu sinea ta, chiar dacă ea se pricepe a-ţi dezvălui din ce în ce mai acut toate greşelile şi sluţeniile pe care le-ai săvârşit în viaţa ta(...) Modestia, resemnarea şi neaderarea la deznădejdea totală sunt principalele fructe ale unei meditaţii contemporane.
Calităţile pe care trebuie să le aibă un om: trebuie să fie stăpân pe sine. Să nu fie lăudăros. Să fie calm, impunător, blând cu ceilalţi, drept cu sine şi îngăduitor cu ceilalţi, să nu fie fricos, să nu fie laş-laşitatea şi frica, după părerea constituie un păcat teribil cu consecinţe năpraznice – trebuie să fie cinstit şi cu sine şi cu ceilalţi, să-şi stăpânească accesele de furie, de mânie, de invidie. A fi om nu-i uşor…
Cărţi cu substraturi şi rezonanţe teologice
Cheile împărăţiei – AJ Cronin
Puterea şi slava – Graham Greene
Jurnalul unui preot de ţară – George Bernanos
O fotografie veche de 14 ani – Mircea Eliade
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu