Cu mare interes am cumpărat noua carte a doamnei Liiceanu. Având experienţa întâlnirilor anterioare, în lectura mea, cu romanele ei(trei dintre ele publicate în 2010), expectanţele mele păreau a se prezenta la un nivel ridicat. Mă gândeam că voi avea un week-end superb, sau cel puţin o câteva ore, în compania ideilor autoarei. Nu subnutrită mi-a fost dezamăgirea când am parcurs filă cu filă noua apariţie editorială.
Încercând a înţelege ceea ce s-a dorit a fi această carte şi acordându-i circumstanţe atenuante(a fost citită în paralel cu una dintre operele lui Steinhardt) am adoptat o atitudine deschisă şi tolerantă: am acceptat negativismul şi fatalitatea prezente în fiecare povestioară-dramă a existenţei feminine, solidaritatea de gen a plecat inima în faţa slăbiciunii firii iar mintea a închis un ochi pentru a putea finaliza lectura.
Să privim însă partea plină a textului: ideea amănuntului biografic declanşator a domnului Adrian Neculau, citatele lui Andrei Pleşu precum şi numeroasele proverbe româneşti. Însă cam atât. Să fie oare de vină dorinţa prea mare a autoarei de a poza continuu, în media, ca scriitor de succes sau fantoma frustrărilor comuniste? Oricare ar fi cauza in-succesului îmi declar şi susţin dez-amăgirea.
Adevarul e ca ma complexez, recunosc, dar ridic palaria in fata ta, cand citesc recenziile cartiilor pe care le citesti. De ce nu ai facut filologie? Eu niciodata nu am avut o astfel de capacitate de sinteza.
RăspundețiȘtergereTe-ai gandit ca poate nu autoarea a schimbat stilul ci, poate perspectiva ta este alta? Poate Steinhardt ..... sau poate acel gen de carti despre care vorbesti mai sus .... sau oameni diferiti pe care i-ai cunoscut.....
Îmi mulţumesc ! Roşesc şi mă simt măgulită... Referitor la modul diferit de a percepe lectura de acum faţă de cea anterior parcursă, trebuie să îţi mărturisesc că am avut exact aceleaşi idei ca tine, într-o discuţie întreţinută cu un om foarte drag nouă. Contactul cu valorile, calitatea, consistenţa, verticalitatea, coerenţa şi...multe, multe altele, determină o schimbare a modului de a vedea lucrurile.
RăspundețiȘtergere