Eseu romanţat asupra neizbânzii, N Steinhardt

Câteva reguli-condiţii ale succesului:

• a te cerceta pe tine fără cruţare şi ipocrizie-cunoscând şi tinând mereu seama de paradoxul că cel mai greu lucru din lume e ca omul să nu se mintă pe sine-ca să aflii ce vrei cu adevărat, spre ce ţinteşti în fundul străfundurilor fiinţei tale, când nu te vede şi nu te aude nimeni şi nici conştiinţa ta - moralistă şi ea, civilizată şi exigentă-nu-i de faţă; şi aceea să faci!
• să nu ceri sfaturi, să nu te iei după alţii, la nevoie să te împotriveşti lor şi sfaturilor lor(oricât de înţelepte ar părea, oricât de bine intenţionate ar fi)- şi nici după cerinţele eului tău social;
• să ai un ideal, un ideal foarte înalt şi îndepărtat şi deocamdată înaccesibil, pe care să-l păstrezi ascuns în tainiţele adânci ale fiinţei tale, pe care să nu ţi-l mărturiseşti nici ţie însuţi decât foarte rar, şi de care să te apropii treptat, încet, pas cu pas, mereu.
• totodată să foloseşti orice prilej din afară, să nu-l refuzi(făcând şi salturi dacă va fi cazul), să joci şi pe tablouri secundare(dar să nu le dai voie să fie absorbante, distragante)
• să nu crezi niciodată că îţi este cineva cu ceva dator(şi Societatea mai puţin decât oricine) să nu-ţi închipui că cineva ţi se va înfăţişa vreodată spre a-ţi spune:iată, ai muncit, ca atare, te răsplătim sau: iată, eşti modest şi vrednic, te încununăm.