Racani, pifani si veterani – Cum ne-am petrecut armata, Radu Paraschivescu

          Se întâmplă uneori să îţi doreşti ceva şi să ai parte de cu totul altceva. Într-o discuţie cu un vânzător de anticariat mi-a fost recomandată o antologie de texte în care urma să găsesc rânduri scrise de Pleşu. La cumpărare, s-a dovedit a fi însă, o antologie de povestiri cazone ale contemporanilor noştri(dramaturrgi, prozatori, poeţi, jurnalişti), dar fără Pleşu. 

Neplăcerea a fost trecută cu vederea după lecturarea primelor povestioare. Un ton amuzant în care orice om ce a trecut prin mâine sistemului militar, indiferent de perioada evoluţie acestuia, se regăseşte câtuşi de puţin.

Şi  cum "din armată nimeni nu are amintiri triste.(poate pentru că, în sine, armata e o mare tristeţe) " iar o porţie de amuzament e oricând binevenită, vă recomand antologia lui Paraschivescu.

Dragi imi sunt scrierile lui Pleşu

Jurnalul de la Tescani, Andrei Pleşu

Note de lectură

A trăi pentru a scrie e totuna cu a trăi halucinat de propria umbră. E fatal să laşi o umbră, când stai în soare. Dar decisiv, esenţial, obligatoriu este faptul de a sta în soare, de a te mişca liber în lumina lui.

Toate obstacolele ne par ca ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi, sau ferestre: să ne răsfrângem analitic, în ele, sau să vedem prin ele zarea care ne transcende.

Soluţie de depăşire a obstacolelor: totul poate deveni un zid, dacă funcţionează ca blocaj: şansa cea bună, reuşitele, fericirea însăşi. Binele şi răul sunt, nediferenţiat, ziduri latente. Trebuie să le şlefuieşti până la reflex şi transparenţă.

Fiţi cinstiţi fără a urmări să străluciţi prin cinste.

Efortul şi îndrăzneala sunt comportamentul cel mai adecvat dinaintea lui Dumnezeu.

Aspir ofensiv la desăvârşire ştiind bine că n-o voi dobândi. La fel, trebuie să aspir ofensiv la cunoaştere, ştiind bine că n-o pot deţine.

Nenumărate pierderi de energie intelectuală se datorează difuziunii, în ultimele veacuri, a unei mentalităţi de abandon cognitiv, de prudenţă vulgară, care îţi ia, pe deasupra, aerele inteligenţei ineficiente. Teama de risc sau de ridicol, adormirea simţului metafizic, sleirea intelectului şi mediocritatea vieţii, sunt, toate, fenomene colaterale ale acestei mentalităţi

Scrisul sfârşeşte prin a fi o punere în scenă a gândului: îl dilată, îl ornamentează, îl exploatează ca pe o materie primă.

 

Lucrul cel mai grav care i se poate întâmpla unui om tânăr este să fie lipsit de capacitatea de a admira.

Rostul omului creat nu e să aibă, în mijlocul lumii, senzaţii mute, emoţii informe, ci să dea nume lucrurilor, adică să regăsească în ele stratul Cuvântului.

Fata către faţă, Andrei Pleşu

Uite-mă la început de an şi la final de carte.

Îmi simt cuvintele minuscule iar exprimarea precară pentru a putea vorbi despre Pleşu, însă îmi gâdil conştiinţa şi împart cu voi ceea ce mi-a vibrat în suflet şi minte în ultima vreme.

Am decretat: cuvintele aşezate de Pleşu, în orişice formă, sunt inconfundabile. Măreţia culturii, măiestria cuvântului, profunzimea asocierii, aşezarea meticuloasă a vorbelor, sunt minime trăsături ale scrisului marelui publicist.

Am avut plăcerea ca ani la rândul, săptămână de săptămână, m-am bucurat de editorialele sale. Recunosc, uneori cumpăram Dilema Veche doar pentru a-l citi.

Faţă către faţă este una dintre cărţile aşteptat cu interes şi ultima pe lista de publicaţii ale anului 2011 sub semnătura Andrei Pleşu. Cu invocată modestie, buchetul de portrete adunat în carte, se vrea a rămâne un grăitor document al epocii.

Considerându-se rod al interacţiunii umane, autorul realizează într-o manieră UNICĂ, figuri descriptive ale unor personalităţi publice mai mult sau mai puţin cunoscute. Felul în care au fost reprezentate, în cuvinte, personalităţi ale feluritelor contexte, trezeşte, chiar şi în mintea necunoscătorului, interes pentru cel din spatele portretului. Aşa a ajuns pe lista de lecturi personale Jurnalul doamnei Alice Voiculescu. Critici de artă, oameni de cultură, influenţi ai umanităţii, analişti politici, moderatori TV şi dragi oameni ai Dilemei sunt doar câţiva dintre cei care ni se dezvăluie prin prisma domnului Pleşu.

Sinceritatea materializată atât prin note critic exprimate în faţa limitărilor profesionale ale oamenilor de public contemporani, cât şi printr-o subtilă admiraţie dezvăluită punctual este cea care întregeşte irevocabil plăcerea lecturii.

Pelerinul rus

                  Carte aşezată de cel mai iubit intelectual român, Andrei Pleşu, pe lista celor 10 cărţi esenţiale într-o viaţă, Pelerinul rus înobilează suflete umane generaţie de generaţie. Înţelepciune, multitudine de idei, profunzime şi complexitate adunate într-un roman iniţiatic. Prin intermediul parcursului evolutiv al unui creştin dornic de a obţine lucrarea plină de har a rugăciunii lui Iisus, se aşterne o lectură unică ce găseşte ecou cu fiecare lectură oferită.

Jurnalul convertirii, Danion Vasile

Jurnalul convertirii descrie trecerea mea de la Tantra yoga la Ortodoxie. Drumul a fost greu, cu multe poticniri.(Danion Vasile) 

Părintele Nicolae Burlan consideră că “Jurnalul convertirii este o reţetă de vindecare pentru mulţi dintre cei ce, robi fiind, se cred liberi”.

Însoţită de o doză considerabilă de curiozitate, am parcurs şi eu acest jurnal. Îmi declar, repetat e drept, plăcerea de a citi memorialistică. Mărturia grăitoare a şansei pe care Dumnezeu o oferă omului, stă aşezată dibaci cu semnătura  lui Danion Vasile. Evenimentele perindate prin viaţa personală a acestuia începând cu vârsta de 16 ani, experienţa yoghină, convertirea la creştinism precum şi nenumăratele obstacole depăşite sunt doar câteva dintre ideile regăsite sub grutatea cuvintelor. Evidenţierea prin detalii a evoluţiei spirituale, a diferitelor practici de yoga sau tantra nu reprezintă o delectare mentală, având chiar un posibil impact agresiv asupra cititorului; ele se dovedesc însă a fi necesare şi chiar relevante în construcţia integrală a imaginii periplului spiritual. Se poate lesne identifica sensibila demarcare între religia creştină şi diverse alte practici, care, pentru a manipula afectiv, se folosesc inclusiv fondul doctrinar şi chiar normativ al religiei ortodoxe.

Omul conturat, prin raportare la evoluţia sa interioară, este individualitatea înclinată a da crezare teoriilor facile  de plinătate personală. Slăbiciunea afectivă, intelectuală şi fizică precum şi comportamentul deviant, trăsături ale omului anterior amintit, sunt rodul unor practici inoculate necritic din dorinţa de ascensiune directă şi rapidă spre superioritate absolută.

Personal, am găsit în carte, întrebări şi răspunsuri, idei care mi-au format convingeri sau mi-au demontat păreri. Cu drag, o recomand.

Câteva citate care mi-au alergat mintea peste gânduri:

Părintele Rafail e supărat pe aerul de veritabile CAP-uri care domneşte în multe din mănăstirile de la noi. Muncă, muncă şi iar muncă. Stareţii de acolo pun de cele mai multe ori pe primul plan construcţiile, lăsând viaţa duhovnicească pe al doilea. De parcă mănăstirile ar fi şantiere.

Părintele Nicolae zicea: Părinţii care îşi lasă copiii în faţa televizorului sau a  calculatorului fac o greşeală care este foarte greu de reparat în timp. De ce stau copiii cuminţi la televizor? Pentru că, fiind mici, creierul lor rezistă cu greu la succesiunea rapidă de imagini. Mintea lor e solicitată şi de asta par cuminţi. Dar imaginile de pe ecran obosesc mintea. Îi maturizează mai repede. TV-ul este între cei mai mari duşmani ai copilăriei. Copilul uită să se joace: stă fascinat şi vede toate problemele oamenilor mari. Dar nu e pregătit să le înţeleagă.

Cred că dacă aş fi fost catolic sau protestant nu m-aş fi convertit nici în ruptul capului la Ortodoxie. În primul caz, pentru că nu aş fi observat decât cu greu diferenţa, în cel de-al doilea, pentru că m-ar fi speriat formalismul din biserică.

Da, omule, de aceea trebuie să existe eroi, ca să îşi bage nasul acolo unde alţii nu au curajul.

Scoala de afaceri, Robert T. Kiyosaki & Sharon L. Lechter

O carte ce are forţa de a schimba mentalităţi. 
Merită !

O singură fraza vreau să adaug: alături de paradigma metamorfozei prin educaţie  emoţională, fizică, mentală şi spirituală se regăseşte abordată importanţa integrării sociale a individului contemporan, precum şi valorizarea adecvată a reţelelor sociale ce ne înconjoară.

Tinerii şi sexualitatea, Danion Vasile

Tinerii şi sexualitatea (   Carte tipărită cu binecuvântarea  Înalt Prea Sfinţitului Serafim, Mitropolitul Germaniei şi al Europei Centrale   )

M-am întâlnit cu scrierile lui Danion Vasile  în urmă cu ani; au trecut pe lângă mine iar eu am păşit în grabă depărtându-mă de ele. Nici acum nu reţin exact cum a ajuns cartea în kindle-ul meu.

Doar câteva aspecte aş vrea să împart cu voi :

1. tânărul contemporan, Danion Vasile, convertit la ortodoxie, se adresează, într-un limbaj lense de înţeles, celor intraţi în plină tinereţea vieţii şi nu doar lor;

2. aspectele ce au luat viaţă în mintea şi sub cuvintele autorului sunt departe de a fi neglijate: criza educaţiei, literatura şi media autohtone, atitudini şi comportamente ale tinerilor concetăţeni. 

3. ideile prezentate sunt argumentate şi susţinute prin trimiteri concrete.

Lista de cărţi :

- Danion Vasile - Jurnalul convertirii

- Monica Fermo - Talita Kumi