Jurnalul de la Tescani, Andrei Pleşu
Note de lectură
A trăi pentru a scrie e totuna cu a trăi halucinat de propria umbră. E fatal să laşi o umbră, când stai în soare. Dar decisiv, esenţial, obligatoriu este faptul de a sta în soare, de a te mişca liber în lumina lui.
Toate obstacolele ne par ca ziduri. Problema e să le tratăm drept oglinzi, sau ferestre: să ne răsfrângem analitic, în ele, sau să vedem prin ele zarea care ne transcende.
Soluţie de depăşire a obstacolelor: totul poate deveni un zid, dacă funcţionează ca blocaj: şansa cea bună, reuşitele, fericirea însăşi. Binele şi răul sunt, nediferenţiat, ziduri latente. Trebuie să le şlefuieşti până la reflex şi transparenţă.
Fiţi cinstiţi fără a urmări să străluciţi prin cinste.
Efortul şi îndrăzneala sunt comportamentul cel mai adecvat dinaintea lui Dumnezeu.
Aspir ofensiv la desăvârşire ştiind bine că n-o voi dobândi. La fel, trebuie să aspir ofensiv la cunoaştere, ştiind bine că n-o pot deţine.
Nenumărate pierderi de energie intelectuală se datorează difuziunii, în ultimele veacuri, a unei mentalităţi de abandon cognitiv, de prudenţă vulgară, care îţi ia, pe deasupra, aerele inteligenţei ineficiente. Teama de risc sau de ridicol, adormirea simţului metafizic, sleirea intelectului şi mediocritatea vieţii, sunt, toate, fenomene colaterale ale acestei mentalităţi
Scrisul sfârşeşte prin a fi o punere în scenă a gândului: îl dilată, îl ornamentează, îl exploatează ca pe o materie primă.
Lucrul cel mai grav care i se poate întâmpla unui om tânăr este să fie lipsit de capacitatea de a admira.
Rostul omului creat nu e să aibă, în mijlocul lumii, senzaţii mute, emoţii informe, ci să dea nume lucrurilor, adică să regăsească în ele stratul Cuvântului.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu