Uite-mă la început de an şi la final de carte.
Îmi simt cuvintele minuscule iar exprimarea precară pentru a putea vorbi despre Pleşu, însă îmi gâdil conştiinţa şi împart cu voi ceea ce mi-a vibrat în suflet şi minte în ultima vreme.
Am decretat: cuvintele aşezate de Pleşu, în orişice formă, sunt inconfundabile. Măreţia culturii, măiestria cuvântului, profunzimea asocierii, aşezarea meticuloasă a vorbelor, sunt minime trăsături ale scrisului marelui publicist.
Am avut plăcerea ca ani la rândul, săptămână de săptămână, m-am bucurat de editorialele sale. Recunosc, uneori cumpăram Dilema Veche doar pentru a-l citi.
Faţă către faţă este una dintre cărţile aşteptat cu interes şi ultima pe lista de publicaţii ale anului 2011 sub semnătura Andrei Pleşu. Cu invocată modestie, buchetul de portrete adunat în carte, se vrea a rămâne un grăitor document al epocii.
Considerându-se rod al interacţiunii umane, autorul realizează într-o manieră UNICĂ, figuri descriptive ale unor personalităţi publice mai mult sau mai puţin cunoscute. Felul în care au fost reprezentate, în cuvinte, personalităţi ale feluritelor contexte, trezeşte, chiar şi în mintea necunoscătorului, interes pentru cel din spatele portretului. Aşa a ajuns pe lista de lecturi personale Jurnalul doamnei Alice Voiculescu. Critici de artă, oameni de cultură, influenţi ai umanităţii, analişti politici, moderatori TV şi dragi oameni ai Dilemei sunt doar câţiva dintre cei care ni se dezvăluie prin prisma domnului Pleşu.
Sinceritatea materializată atât prin note critic exprimate în faţa limitărilor profesionale ale oamenilor de public contemporani, cât şi printr-o subtilă admiraţie dezvăluită punctual este cea care întregeşte irevocabil plăcerea lecturii.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu