Baroane! Mircea Cărtărescu

Mi-a plăcut şi îmi place stilul şi fondul lui Cărtărescu. Dintr-o scurtă vizită în librărie şi-a făcut apariţia în mâinile mele, una  dintre scrierile sale : Baroane! O culegere de editoriale, publicate în decursul anilor 2004-2005 în ziarul Jurnalul. Cu execepţia textelor axate ca tematică pe mediul politic al vremii şi elogiul repetat al preşedintelui românesc, articolele au gust, culoare şi formă. O sumă de realităţi, gravitând în jurul scriitorului, aşternute cu pricepere în editoriale; stări de fapt, erodări ale socialului românesc învelite în subiectivism şi servite în culegerea de texte mai sus amintită.

Lectură lină!

Gândesc, deci câştig Joey Reiman

          Adaug această carte pe lista lecturilor care m-au învăţat ceva. Imaginea abordării procesului ideatic prin accentuarea importanţei şi valorii sale în sine, pare a fi dezirabil de implementat la nivelul mentalului colectiv. Experienţa autorului, relaţia acestuia cu mediul publicistic şi ulterior cel ideatic dezvăluie o realitate surprinzător plăcută în care omul se foloseşte de resursele personale pentru a gândi.

          Ideile se ivesc, iau naştere, cresc. Uneori valorizate alteori nu, ele dau direcţie şi sens vieţilor noastre.

Note de lectură

Viziunea şi creativitatea unei persoane  pot schimba vieţi în acelaşi mod în care o pietricică aruncată într-un lac trimire valuri departe de locul în care aterizează.

Definiţia nebuniei : să pui aceiaşi întrebare de mai multe ori şi să te aştepţi la răspunsuri diferite de fiecare dată.

Cea mai preţioasă proprietate imobiliară măsoară mai puţin de 30 de centimetri şi valorează mii de miliarde, însă cea mai mare parte a ei rămâne nesălăşluită. Acest loc se numeşte creierul tău

Mulţumirea este bogăţie naturală, luxul este sărăcie artificială.

Publicitatea a existat încă de la început. Dumnezeu a înfiinţat-o creând omul după "imaginea"" LUI.

Credinţa înseamnă să crezi în ceea ce nu ai văzut. Recompensa credinţei este să vezi lucrul în care ai crezut. - Sf Augustin

Mult mai bine este să îndrăzneşti lucruri măreţe care sunt supuse eşecului, decât să trăieşti în crepusculul cenuşiu ce nu cunoaşte nici victorie, nici înfrângere. - Roosevelt

Un acordeon face muzică atunci când apeşi din ambele părţi. Dar mai întâi acesta trebuie să se destindă.

Un cuib de nobili, Turgheniev

Aroma fină a unui roman ce se cere citit în amurg.

       A fost o carte luată la pura întâmplare din bibliotecă; s-a dovedit încă a deveni o amintire dulce. Fiind prima lectură personală din opera autorului, nu exista o reprezentare a scriiturilor lui Turgheniev. Păşind sceptic şi sfios în rândurile cărţii, am întâlnit plăcerea de a le citi găsind o poveste cu puternic sens impregnat valorilor.

       O familie de nobili ruşi a cărei viaţă se desfăşoară în limitele oraşului  O. ne este înfăţişată în întreaga voluptate a relaţiilor interpersonale manifestate în culori ale romanticului, vindicativului, virtuosului şi devotamentului casnic. Dragoste, adulter, încredere în raţiunile Divinului, stăruinţă, falsitate, căinţă şi implicită resemnare. Descrieri subtile, fineţuri vestimentare, aprecieri ludice, toate scrise cu talent şi măiestrie de scriitor.

Note de lectură

Un prieten al meu, un om cât se poate de respectabil, spunea vă astăzi cică şi găina se apropie cu şiretenie de grăunte, parcă tot cată să îi dea târcoale.

 

În viaţă, ca şi în artă, avântul şi îndrăzneala sunt de mare căpetenie.

Memorii, Valeriu ANANIA

 O carte cu adevărat MARE a unui  O M ...

 Sentimentul ridicolului şi inutilităţii m-a întărâtat în gândul de a ţine mâna pe condei şi de a-i dărui vieţii, ca şi morţii mele, un înţeles de care să nu mă ruşinez nici în faţa oamenilor şi nici la scaunul de judecată a lui Dumnezeu.



Memoriile mele sunt departe de a fi complete...
Dar, aşa cum sunt, ele se vor şi se propun
o mărturie nu numai a unei lumi, ci şi
a unui suflet. E vorba de sufletul meu.


 Puşcăria se trece dormind...
libertatea înseamnă stare de trezie..

                                                               (Valeriu Anania)

Îndreptăţită şi justificată mi-a fost nerăbdarea; şi a meritat pe deplin. Volumul de Memorii aparţinând lui Bartolomeu Valeriu Anania, cel ce a fost o vreme Mitropolit al Clujului, Albei, Crişanei şi Maramureşului, se constituie într-o aleasă desfătare literară. Scris în perioade distincte ale vieţii autorului, în momente pline de trăiri adânci, romanul dezvăluie, pe lângă frânturi relevante din existenţa personală, aspecte de ordin social, politic şi religios din anii românescului secol XX.

Din via mărturie a unui destin istoric, înscris al unei vieţi cu adevărat trăite, pot fi desprinse pagini de glorie şi influenţă precum şi ani de chin şi degradare. Viaţă de elev, studenţie(la 3 distincte instituţii prestigioase de învăţământ universitar în paralel) zbuciumată, tinereţe între securitate şi închisori, maturitate clădită în străinătatea teritorilui românesc, benefică activitate literară şi o încununată bătrâneţe la cîrma Mitropoliei clujene, sunt doar pasaje minimale ale unui adevărat conţinut.

Îmi e prea plin sufletul cu multe iar propriile cuvinte trădează uneori, găsindu-şi un alt loc decât cel potrivit.

Trei pasaje ale cărţii: 

Jilava

chiar şi după anii grei de închisoare ... a păstrat un simţ fin al umorului...

Există o bucurie a suferinţei, şi ea e suprema dovadă că suferinţa ta are un sens .

Ar mai fi multe de scris... cu adevărat multe. Ceea ce vreau doar să adaug e că memoriile unui asemenea om trebuie citite!