E vremea ... postului

Bucăţi din :


• Părinţii bisericii despre post, Ieromonah Benedict Stancu
• Despre post, Sfântul Vasile cel Mare
• Postul, pr. Ion Gafton


Înfrânarea simţurilor îl mântuieşte pe om de iad. Părintele Efrem Iosif

Ne aflăm cu toţii în faţa Postului Mare. An de an trecem prin sau peste această perioadă, cu mai mult sau mai puţină importanţă acordată dimensiunii ascetice a virtuţii creştine. La nivel personal, acest an a adus cu el, o licărire a dorinţei de a adăuga un plus de valoare acestei perioade, implicit, am considerat utilă, o privire aţintită(chiar dacă pentru un timp prea scurt) asupra zestrei de experienţă şi învăţăminte dăruită de părinţii bisericii ortodoxe.

Note de lectură

Legea postului a fost dată în paradis. Adam a primit prima întâia oară porunca de a posti: „Nu mâncaţi din pomul cunoştinţelor binelui şi răului” Fac2, 17.

Postul a fost consacrat ca nevoinţă a vindecării şi întăririi firii umane şi ca o armă împotriva duhurilor necurate. Daniel, Patriarhul BOR

Postul are două părţi:postul trupesc şi postul sufletesc sau postul de bucate şi postul de fapte, postul de mâncare(înfrânarea de la poftele pântecelui) şi cel de purtare(stăpânirea trupului de la pofte şi plăceri potrivnice lui Dumnezeu; învârtoşarea rugăciunii, împlinirea curentă a învăţăturilor Sfintei Evanghelii).pr Ion Gafton

Prin post, omul îşi ridică sufletul din temniţa pământească şi, străpungând întunericul animalităţii, ajunge în lumina împărăţiei lui Dumnezeu, în patria cea adevărată. Sfântul Nicolae Velimirovici

Pe lângă datoria de a ne înfrâna pântecele, avem şi responsabilitatea de a ne feri de tot păcatul, să postim şi si limba aşa cum postim şi cu pântecele. Să fugim de grăirea de rău, de minciuni, de înjurături, de vorbe deşarte, de mânie. De asemenea, să postim şi cu ochii, să nu vedem cele necuviincioase, să nu privim fără ruşine unde nu se cuvine, să nu ne uităm fără frică acolo unde de unde izvorăşte primejdia. Să oprim şi mâinile şi picioarele de la toată primejdia rea. Ava Dorotei.

Dintre foloasele postului: împăcarea cu Dumnezeu, tămăduirea de patimi şi de suferinţe, sfinţirea cugetului, a cuvântului şi a simţirii(Sfântul Părinte Capadocian), paza pruncilor, curăţenia tinerilor, talisman al căsătoriei(Sfântul Vasile cel Mare) .

Explicaţia unor termeni

Postul – înfrânarea de la toate mâncărurile, sau în caz de boală numai de la unele, de asemenea şi de la băuturi şi de la toate lucrurile lumeşti, şi de la toate dorinţele cele rele… pentru ca omul să omoare poftele trupeşti şi să câştige harul lui Dumnezeu. Pr Ion Gafton

Trezvia – atenţia la gânduri, năluciri sau mişcări ale simţurilor, o forţă spirituală care se opune răului; este o percepţie clară, adică mintea vede ispitele de la depărtare şi fuge. Apare atunci când mintea supraveghează inima şi gândurile care ies din ea.

Secretele succesului, Dale Carnegie

Îmi delcar micimea cunoştinţelor mele în domeniul literaturii motivaţionale şi artei oratoriei şi îmi cultiv interesul în domeniu. Prin această atitudine, mi-am încredinţat timpul cărţii Secretele Succesului ale lui Dale Carnegie. Recunoscut, ani succesiv alternaţi, ca fiind important orator, autorul aşează considerentele personale şi anumite principii ale relaţionării interpersonale în cartea mai sus amintită. Am lecturat cu încântare, materializări ale atitudinii interpersonale constructiv-funcţionale împresurate cu învăţăminte dezirabil aplicabile. O frumuseţe!!!

Note de lectură

Educaţia este soluţia necesară pentru a face faţă oricărei situaţii de viaţă. Dr. John G. Hibben.

În 99% dintre cazuri oamenii nu se învinovăţesc pentru nimic, oricât de mult ar greşi.

Critica este zadarnică pentru că îl plasează pe individ în defensivă şi de obicei îl face să lupte pentru a se justifica. Critica este periculoasă pentru că răneşte orgoliul personal, lezează sentimentul importanţei şi stârneşte ranchiuna. Resentimentele subsecvente generează energii distructive.

Reproşul este ca un porumbel călător, se întoarce mereu acasă.

Sub incidenţa femeii puternice… regăsită în spatele bărbaţilor de succes:

Mark Twain îşi ieşea uneori din pepeni şi scria epistole ce înnegreau foaia de hârtie. Spre exemplu i-a scris cuiva ce-i provocase mânia: „De ce ai dumneata nevoie de un certificat de înmormântare. La primul cuvânt pe care îl scoţi voi avea eu grijă să îl obţii”. Unui alt editor i-a scris : „asigură-te că al tău corector îţi păstrează sugestiile în terciul creierului lui de moluscă.”Scrierea acestor epistole înţepătoare îl ajuta pe autor să se descarce. Îi permitea să-şi verse amarul şi în plus, aceste scrisori nu făceau nici un rău, căci, în secret, soţia lui le scotea din corespondenţa expediată. Ele nu au ajuns niciodată la destinaţie.

Când avem de-a face cu oamenii, trebuie să reţinem că nu ne aflăm în faţa unor făpturi logice. Ne aflăm în faţa unor făpturi emoţionale, clădite din prejudecăţi şi conduse de mândrie şi vanitate.

Orice prost e în stare să critice, să încrimineze şi să se plângă – şi majoritatea chiar o fac. Dar este nevoie de caracter şi autocontrol pentru a putea înţelege şi ierta.

Toate definesc aceeaşi necesitate: dorinţa de mărite (Freud), dorinţa de a fi important(Dewey), setea de a fi apreciat.

Garda Regală din Grecia Antică: toţi oamenii se tem, dar cei curajoşi îşi elimină frica şi înaintează, uneori chiar spre moarte, dar întotdeauna spre victorie.

Keneth M Goode: Succesul în comunicarea cu ceilalţi depinde de o abordare corectă şi deschisă a punctului lor de vedere.

Principii

- tehnici fundamentale de comportament în lume:

• Nu criticaţi, nu condamnaţi şi nu vă plângeţi !

• Fiţi drepţi şi sinceri în aprecieri!

• Stârniţi în ceilalţi o dorinţă vie!

• Modelaţi-vă discursul în funcţie de interesele interlocutorului

În relaţiile interpersonale ar trebui mereu să ne amintim că:

- o persoană vorbeşte din suflet doar despre lucrurile care le preţuieşte;

- o durere de măsele a unei persoane înseamnă mult mai mult pentru ea decât foametea din China care ucide milioane de suflete;

- fiecare om care îmi iese în cale îmi este superior într-o privinţă. De aceea, învăţ de la fiecare trecător.(Emerson)

- există o singură cale sub soare prin care să profiţi cel mai mult de o discuţie în contradictoriu: să o eviţi.

Proverb chinez: cel ce merge încet ajunge departe. Poate contextul personal, momentul temporal, gândirea din timpul acestei vremi, fac din acest proverb, un deziderat personal. Un vis holist, împrejmuit de o cetate trainică, invincibilă, conturat clar şi continuu prezent mental.

Viaţa ca o pradă, Marin Preda

Drumul iniţiatic al lui Marin Preda, accederea la primele şcoli, firmituri din socializarea primară a acestuia, impresii despre primele lecturi, relaţionarea cu viaţa Bucureştilor, întâlnirea cu eşecul publicării şi impresii din perioada primelor scrieri ale sale; la acestea se adaugă întâlnirea cu Nichifor Crainic (Ion Dobre), munca de corector la Timpul, efortul intelectual şi frământările psihicului iscate pe parcursul demersului de a scoate la lumină Moromeţii.

• Totuşi aventurile vieţii noastre sunt ale conştiinţei, deşi viaţa ei adevărată nu e niciodată liberă de instincte şi nu o data e neputincioasă în faţa lor, în rău, dar şi în bine.

• Lumea n-ar fi atât de greu de suportat, dacă n-ar fi împănată cu proşti

• Totul e ca gândirea noastră să nu slăbească deloc şi să nu ocolească nimic, să bată cu degetul chiar şi într-un gard. Dincolo de el s-ar putea să se găsească un om care să fie tocmai cel care îţi trebuie

• Cuvântul ca modalitate de exprimare a sufletului

• Nimeni nu scapă de violenţa altora, după cum nimeni nu scapă ocazia, cel puţin până la vârsta în care devenim morali, de a fi violent cu alţii. După această vârstă, violenţa e o slăbiciune

• Spiritul uman are inepuizabile feţe şi multiple mijloace de a-şi păstra un echilibru interior într-o lume care l-ar ameninţa

• Chiar dacă nu vrem, ceva alb pătrunde şi în noi. Ne ninge; până şi pe chipul omului murdar apare un surâs: ochiul lui uimit de întruchiparea a ceea ce e imaculat îl face să-şi aducă aminte că şi el a fost odată curat şi e nedumerit că iată, poate fi din nou, cel puţin atâta timp. cât de sus cade asupra lui, anume parcă pe căciula pe care o poartă pe cap, peste genele ochilor, fulgii de zăpadă care de sus, din cer, în căderea lor, şi-au păstrat minunatele forme de stele mici, care i se topesc ca o părere pe mâini şi pe faţă. E, poate, o atingere diafană de care n-a avut parte? Sau pe care a gonit-o înrăit ca un câine care a primit numai lovituri? "Iată paradisul! am gândit, care e locul tău în el?..."

• Numai idealuri, care erau ale tatălui meu: omul să rămână om, adică să n-o ia razna împotriva altora, să stea la plugul lui, dacă era plugar, la cinstea lui de om, dacă era om de omenie, adică iubitor de alţi oameni, la cartea lui dacă era cărturar, la nevasta şi copiii lui, dacă îi avea, la casa lui, dacă nu vroia să se facă de râs prin hoţie, trădare, beţie, lene şi minciună; adică să rămână om prin tot ceea ce câştigasem ca să nu ne pierdem, urmând legile naturii: cine se ridică împotriva altuia se ridică împotriva lui însuşi, fiindcă oamenii au descoperit de mult legea armoniei în tot ceea ce există, din care şi-au făcut legi morale; simplitatea ţăranului şi profunzimea ideilor şi gândurilor; puritatea în cuget şi direcţionarea biblică

• Umilinţa în faţa credinţei frângea adesea grumazul celui care se credea nemuritor pe pământ. Cu sau fără credinţă într-o viaţă viitoare, fii mai puţin trufaş, pământul tot te aşteaptă, o să ai aceeaşi soartă cu cel pe care îl umileşti sau îl despoi.

• Spune Rousseau, m-am pomenit eu zicând: "Omul s-a născut liber, dar pretutindeni e în lanţuri". Si mult se si inlantuieste singur (nick)

• In luptă trebuie să te aperi, să-ţi cunoşti adversarii, sau să nu ţi-i faci, să nu intri în acea luptă dacă nu eşti înzestrat cu inteligenţa necesară pentru a di¬bui firele comploturilor şi răsturnărilor

• În natură însă sunt ierburi pe care nu le mănâncă nici oamenii, nici animalele, nici păsările. Au un singur merit: cresc din pământ, fixează ţărâna să n-o ia ploile; fiecare suflet îşi doreşte să treacă prin propria evoluţie de condiţia unei astfel de iarbă.

• Inima omului e largă, de ce unii şi-o poartă strâmtă şi plină de ură

• Putem descoperi noi lumina. Nu umilinţa, ci flacăra cugetării ne poate înălţa...

• Sunt opera Lui, care, împreună cu răstignirea, n-a creat numai o religie, ci un permanent cutremur în conştiinţa omenirii, făcând viu şi tragic sentimentul culpabilităţii noastre

• Nu ideile în sine sunt interesante, ci oamenii care le poartă şi le trăiesc...