Primejdia mărturisirii, Nicolae STEINHARDT

Victor Hugo : Trebuie să mergem la cer călcând pe pământ.

         De fiecare dată când citesc scrierile lui Steinhart mă încearcă, pe lângă multe alte trăiri, un sentiment de recunoştinţă faţă de ceea ce a oferit acest om lumii şi, totodată, faţă de cel care mi-a deschis ochii să pot vedea că există Steinahrdt. Ultima lectură încheiată sub semnătura marelui evreu creştinat în închisoarea Jilavei, este Primejdia mărturisirii. Culegere de texte, dialoguri, monologuri, destăinuiri şi gânduri ale autorului, ivite în urma trăirii propriei experienţe de viaţă; convorbirile lui Steinhardt cu părintele Ioan Pintea, unul dintre cei dragi monarhului, constituie principala direcţie literară a operei. Pe lângă aceasta, pot fi lecturate impresiile autorului în urma contactului cu diferite realităţi: literare (nimic nu dezvoltă mai tare imaginaţia ca lectura cărţilor), umane (îl iubesc pe Noica şi niciodată nu mi-a trecut prin cap să vorbesc despre el altfel decât cu veneraţie), contextuale.

Note de lectură

Iată dovada adevăratei prietenii şi preţuiri: omului în care ai încredere şi pe care-l stimezi nu-i spui lucruri simple şi clare, nu-i debitezi fraze bine ticluite, ci îi comunici gândurile tale confuze, îi dezvălui simţăminte contradictorii, îl faci părtaş întunecimilor în care te zbaţi, îl duci până-n adâncul sinei tale.

Bunătatea sufletească nu-i o virtute subtilă şi rafinată, e un atribut de bază al fiinţei omeneşti şi totodată un atribut al culturii. Degeaba le avem pe toate: inteligenţa, cultura, isteţimea, supracultura, doctoratele dacă suntem răi, haini, mojici şi vulgari, proşti şi nerozi, doi bani nu facem, se duc pe apa sâmbetei şi inteligenţa şi erudiţia şi supradoctoratele. Nimic nu poate înlocui şi suplini niţica bunătate sufletească, niţică bunăvoinţă, toleranţă şi înţelegere.

Cultura nu mai este o acumulare de cunoştinţe ci o subţirime a caracterului şi capacitatea de a nu considera bunătatea o simplă virtute desuetă şi sentimentală.

Esenţa meditaţiei: dialogul cu tine însuţi, împăcarea cu ideea că poţi trăi în bune şi rodnice relaţii cu sinea ta, chiar dacă ea se pricepe a-ţi dezvălui din ce în ce mai acut toate greşelile şi sluţeniile pe care le-ai săvârşit în viaţa ta(...) Modestia, resemnarea şi neaderarea la deznădejdea totală sunt principalele fructe ale unei meditaţii contemporane.

Calităţile pe care trebuie să le aibă un om: trebuie să fie stăpân pe sine. Să nu fie lăudăros. Să fie calm, impunător, blând cu ceilalţi, drept cu sine şi îngăduitor cu ceilalţi, să nu fie fricos, să nu fie laş-laşitatea şi frica, după părerea constituie un păcat teribil cu consecinţe năpraznice – trebuie să fie cinstit şi cu sine şi cu ceilalţi, să-şi stăpânească accesele de furie, de mânie, de invidie. A fi om nu-i uşor…

Cărţi cu substraturi şi rezonanţe teologice

Cheile împărăţiei – AJ Cronin

Puterea şi slava – Graham Greene

Jurnalul unui preot de ţară – George Bernanos

O fotografie veche de 14 ani – Mircea Eliade

Adevărul despre fete, Rebecca James

Am primit-o drept premiu de la Radio România Cultural. Ştiam că urma să ajungă la mine iar nerăbdarea nu s-a lăsat prea mult aşteptată. Eram conştientă de categoria din care face parte, dar cu toate acestea i-am acordat câteva ore din timpul meu şi nu s-a dovedit a fi o alegere inutilă.
Povestea unei tinere, aşezată pe trei planuri temporale diferite, cu o bogată reprezentare a trăirilor personale şi un subiect comun(din nefericire) societăţii contemporane, oferă un model atitudinal în faţa inevitabilului greu de înţeles al vieţii. Viol, răzbunare, droguri, eşec, moarte, agitaţie interioară sunt doar câteva dintre aspectele regăsite prin lectură. Încercând să leg romanul de titlul său, îmi dau seama de faptul că, autoarea cosmetizează trăsături umane sau adevăruri ale vieţii sociale, nu doar câteva însuşiri reale ale speciei feminine. Deşi e primul său roman, Rebecca James reuşeşte să ofere publicului o carte facilă, atractivă şi lipsită de vulgaritatea mult întâlnită în scrierile contemporanilor.

Lectură relaxantă vă doresc!

Diavolul este politic corect, Ieromonah Savatie Baştovoi

Consider, această carte, a fi un semn imens al exclamării, o exprimare explicită a direcţiei în care se îndreaptă omenirea. Diavolul este politic corect este o proiecţie a legilor, proiectelor, gândirii şi acţiunilor celor aflaţi la cârma politicului. Ridicarea unor fărădelegi şi imoralităţi la nivel de valori, precum şi inocularea acestora în mintea umană, transformă fiinţa într-o maşinărie ghidată de cel viclean. Dependenţa de viaţa virtuală, lipsa socialului real, legi ce condamnă omul la moarte la o vârstă clar stipulată, sterilizarea copilului născut al doilea, creşterea şi educarea pruncilor în instituţii specializate departe de dragostea familiei, sunt doar cateva aspecte ce înfiorează orice suflet de creştin.

Notă de lectură

Orice cuvânt rostit îl reprezintă pe om. Cuvintele, îşi zicea el, sunt gânduri materializate. Iar gândurile unui om sunt c! sufletul lui. Cum ţi-s cuvintele, aşa ţi-s şi gândurile. Şi cum ţi-s gândurile aşa îţi e şi sufletul. Un preot drag mie spunea într-o predică a sa, că ceea ce exprimăm e prea-plinul inimii, adică ceea ce verbalizăm sunt gânduri ce nu mai încap în inimă. Implicit, dacă inima e curată, gândurile tale verbalizate trebuie să fie asemenea ei.

De-amor, de-amar, de inimă albastră, Ileana VULPESCU

Mărturisesc că nu am întâlnit printre rânduri, niciunde, atât de multă recunoştinţă ivită din sufletul unui personaj de roman. Recunoştinţă pentru şansa la viaţă, pentru oportunitatea de a avea o bursă la liceu şi de a locui, munci, învăţa şi trăi printre oamenii dintr-un oraş.

Mă îndrăgostisem de Arta conversaţiei de la primele ei file ; implicit, n-am evitat lectura paginilor unei alte opere ale autoarei. Povestea de viaţă a Argentinei Boboc, născută într-un sat românesc si educată în unul dintre liceele craiovene, se avântă similar istorisirii de viaţă a lui Marin Preda: apărut în lume într-o conjunctură agrară, sărăcăcioasă, având ca scop primordial, asigurarea hranei pentru ziua de după. Ajunsă la maturitatea profesională, refuză cariera universitară, alegând a se izola de concurenţă şi a rămâne medic radiolog, statut ce o va conduce în bătrâneţe. Se poate observa o evoluţie a ceea ce a reprezentat evidenţierea în cuvinte a sindromului sărăciei: naştere, luptă, maturitate, vise intuitive, dezintegrare şi „conjugare de verbe la timpul trecut”.

Idei simple, spuse în armonie cu modul în care fuseseră gândite, cugetări instinctuale, fără prea multe pretenţii de erudiţie.

Note de lectură

• Gânduri răzleţe ale autoarei:

Citisem într-un autor român că o femeie nu iartă un bărbat care o părăseşte nici dacă nu l-a iubit. E drept, real şi întâlnit.

Dragostea ignoră demnitatea.

• Simplitatea ţăranului român:

Rânduieli ţărăneşti: pentru înfăţişarea la Dumnezeu trebuie să pui pe tine ce ai mai bun, lucruri cuviincioase, adunate-n ladă încă de la tinereţe, că omul nu-şi ştie zilele.

În sufletul nemulţumit clipa sapă adânc.

Am încheiat lectura ei, am rămas pe gânduri şi tot pe gânduri mă găsesc şi acum…

Un secol cu Neagu Djuvara, George Rădulescu

       M-a atras personalitatea profesorului Neagu Djuvara; scrierile sale constituie parte a listei personale de lecturi viitoare. Din dorinţa de a întări o reprezentare mentală a domnului Djuvara, mi-am aşezat timpul în slujba a ceea ce a creionat domnia sa într-un interviu acordat domnului George Rădulescu.

Cu un doctorat în drept finalizat la Paris la vârsta de 24 de ani, o căsnicie începută la vârsta de 20 de ani, parte activă a războiului, numeroase poziţii diplomatice, Europa, Africa, România, Neagu Djuvara se instituie ca o figură marcantă a istoriei intelectualităţii româneşti.

Note de lectură

Fatalmente vom fi afectaţi! Suntem în Europa şi avem deja 10 % populaţie ţigănească. Intră foarte mulţi chinezi şi turci, iar noi nu mai facem copii. Doza de sânge românesc va fi din ce în ce mai mică. Să ştiţi, că din acest punct de vedere, suntem ca şi occidentalii. Încetul cu încetul vom fi minoritari în ţara noastră.

Religia schimbă complet mentalitatea omului. Afirmaţia unui om care a trăit 23 de ani în Niger, printre musulmani.

Cartea e o invitaţie la reflecţie… asupra unui model pe cale de dispariţie. Informaţii disparate, imagine vagă dar capabilă să dea naştere interesului.