Convorbiri cu Octavian PALER, Daniel Cristea-Enache

         Re-întâlnind sentimentul confortului intelectual dat de lectura cărţilor lui Octavian PALER, mi-am dedicat bucăţi din timpul meu liber lecturii Convorbirilor cu acesta.


Aşezată pe un fir comprehensibil direcţionat de întrebări ale jurnalistului, cartea dezvăluie ultimele trăiri ale unuia dintre prea-modeştii autori români ai ultimelor vremuri.


        Ajuns la capătul călătoriei vieţii sale, Paler dezvăluie marile regrete personale. Incapacitatea de a socializa optim, singurătatea implicită, timiditatea introvertitului, ne-credinţa în Dumnezeu, sunt doar câteva dintre apăsările psihicului acestuia; alăturate fiind de suferinţele fizice specifice vârstei. Intelectual al vremii sale, fiinţând în tranziţia orânduielilor sociale, Paler îţi exprimă dez-aprobarea faţă de lipsa progresului spiritual(şi nu numai) a societăţii contemporane invocând şi un soi de relaţii proaste pe care aceasta le are cu realitatea:

Civilizaţia a făcut din om un maniac al informaţiilor dar l-a silit să piardă legătura cu sine.


Democraţia n-are bani de cultură, dar ne asigură libertatea de a ne înjura şi a ne detesta în public

.
Şi totuşi…


 „Important e să ne străduim până la capăt. Dacă putem. Dacă avem resurse. Dacă ajungem să credem că nu măsura ne poate scoate din mediocritate, ci harul de a dori, de a visa, de a iubi fără măsură.”