Octavian Paler
Centrat pe ideea imposibilităţii lumii moderne de a crea mituri, romanul se compune din conferinţe nerostite ale autorului, pornite de la idei ale miturilor antice şi scrise în jurul unor subiecte ca: moartea, dragostea, bătrâneţea, credinţa.
Am lecturat şi adunat câteva idei şi gânduri...mai mult sau mai puţin în ton cu atitudinea melancolică şi tristă a autorului:
- reţeta garantată contra melancoliei: dietă, ocupaţie, limitarea dorinţelor.
- un bărbat prost condamnă ceea ce nu înţelege
- românul n-a fost tentat să-şi sape gândul în piatră. A preferat să-şi verse focul inimii stând de vorbă cu lumea, o lume trecătoare ca şi el.(Rădulescu-Motru)
- excesele reprezintă singura cale pentru a împlini un destin. Excesele adică "nebunia" de a dori "fără măsură", de a crede "fără măsură", de a visa "fără măsură" şi de a iubi "fără măsură". Desigul, nu orice exces e stimabil.
- ne modelăm viaţa nu doar prin ceea ce facem, ci, mai ales, prin ceea ce nu facem. Prin ceea ce nu îndrăznim să îndrăznim, să dorim, să visăm. O "nebunie" frumoasă valorează mai mult decât un întreg tratat de înţelepciune.
- apoape toţi zeii greci îşi pierdeau subit simţul divinităţii când dădeau cu ochii de o femeie frumoasă
- mostră de "umor" pe un suvenir din San Marino :
La 20 de ani e ca Africa: explorată parţial.
La 30 de ani e ca India: caldă şi misterioasă.
La 40 de ani e ca America: tehnic, perfectă.
La 50 de ani e ca Europa: în ruină.
La 60 de ani e ca Siberia: toţi ştiu unde e dar nimeni nu vrea să se ducă acolo.
- există înfrângeri mai valoroase decât victoriile.
şi mi-a rămas în minte, dintre toate regretele şi nostalgiile mult admiratului Paler cu:
Azi cred că a dori "fără măsură", a visa "fără măsură", a iubi "fără măsură" e "nebunia"pe care ar trebui să o râvnim. Evident, dacă suntem capabili de ea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu