Faceți căutări pe acest blog

marți, 21 septembrie 2010

Convorbiri cu Octavian PALER, Daniel Cristea-Enache

         Re-întâlnind sentimentul confortului intelectual dat de lectura cărţilor lui Octavian PALER, mi-am dedicat bucăţi din timpul meu liber lecturii Convorbirilor cu acesta.


Aşezată pe un fir comprehensibil direcţionat de întrebări ale jurnalistului, cartea dezvăluie ultimele trăiri ale unuia dintre prea-modeştii autori români ai ultimelor vremuri.


        Ajuns la capătul călătoriei vieţii sale, Paler dezvăluie marile regrete personale. Incapacitatea de a socializa optim, singurătatea implicită, timiditatea introvertitului, ne-credinţa în Dumnezeu, sunt doar câteva dintre apăsările psihicului acestuia; alăturate fiind de suferinţele fizice specifice vârstei. Intelectual al vremii sale, fiinţând în tranziţia orânduielilor sociale, Paler îţi exprimă dez-aprobarea faţă de lipsa progresului spiritual(şi nu numai) a societăţii contemporane invocând şi un soi de relaţii proaste pe care aceasta le are cu realitatea:


Civilizaţia a făcut din om un maniac al informaţiilor dar l-a silit să piardă legătura cu sine.


Democraţia n-are bani de cultură, dar ne asigură libertatea de a ne înjura şi a ne detesta în public
.
Şi totuşi…


 „Important e să ne străduim până la capăt. Dacă putem. Dacă avem resurse. Dacă ajungem să credem că nu măsura ne poate scoate din mediocritate, ci harul de a dori, de a visa, de a iubi fără măsură.”

 

duminică, 12 septembrie 2010

Calomnii mitologice, Octavian Paler

O frunte limpede ce ascunde o minte pe măsură...
Octavian Paler










 "Calomnii mitologice" -ultima operă scrisă a autorului, roman la care scriitorul şi-a întâlnit moartea. 
Centrat pe ideea imposibilităţii lumii moderne de a crea mituri, romanul se compune din conferinţe nerostite ale autorului, pornite de la idei ale miturilor antice şi scrise în jurul  unor subiecte ca: moartea, dragostea, bătrâneţea, credinţa.

Am lecturat şi adunat câteva idei şi gânduri...mai mult sau mai puţin în ton cu atitudinea melancolică şi tristă a autorului:
  • reţeta garantată contra melancoliei: dietă, ocupaţie, limitarea dorinţelor.
  • un bărbat prost condamnă ceea ce nu înţelege 
  • românul n-a fost tentat să-şi sape gândul în piatră. A preferat să-şi verse focul inimii stând de vorbă cu lumea, o lume trecătoare ca şi el.(Rădulescu-Motru)
  • excesele reprezintă singura cale pentru a împlini un destin. Excesele adică "nebunia" de a dori "fără măsură", de a crede "fără măsură", de a visa "fără măsură" şi de a iubi "fără măsură". Desigul, nu orice exces e stimabil.
  • ne modelăm viaţa nu doar prin ceea ce facem, ci, mai ales, prin ceea ce nu facem. Prin ceea ce nu îndrăznim să îndrăznim, să dorim, să  visăm. O "nebunie"  frumoasă  valorează mai mult decât un întreg tratat de înţelepciune.
  • apoape toţi zeii greci îşi pierdeau subit simţul divinităţii când dădeau cu ochii de o femeie frumoasă 
  • mostră de "umor" pe un suvenir din San Marino :  
Femeia e ca Pământul.
La 20 de ani e ca Africa: explorată parţial.
La 30 de ani e ca India: caldă şi misterioasă.
La 40 de ani e ca America: tehnic, perfectă.
La 50 de ani e ca Europa: în ruină.
La 60 de ani e ca Siberia: toţi ştiu unde e dar nimeni nu vrea să se ducă acolo.

  •    există înfrângeri mai valoroase decât victoriile.

 şi mi-a rămas în minte, dintre toate regretele şi nostalgiile mult admiratului Paler cu:
 Azi cred că a dori "fără măsură", a visa "fără măsură", a iubi "fără măsură" e "nebunia"pe care ar trebui să o râvnim. Evident, dacă suntem capabili de ea. 

miercuri, 1 septembrie 2010

Therese Desqueyroux, Francois Mauriac

Imaginea în faţa lumii mai presus decât orice.

O materializare realistă a exteriorizării frustrărilor unui cuplu ne-potrivit împerecheat. Un bărbat cu stare, inteligent, şcolit cu înclinaţii spre  vânătoare, dornic de a promova o imagine ne-realistă a familiei sale în locul unei realităţi dureroase. Orgoliul masculin, dorinţa de admiraţie şi falsitatea caracterului transformă un cuplu în două individualităţi unite aparent de taina căsătoriei. De cealaltă parte, Therese, o tânără isteaţă, căsătorită din naivitate cu bărbatul anterior expus, constată eşecul mariajului său şi, condusă de frustrări ivite din incompatibilitate intelectuală, încearcă să îţi ucidă partenerul de suferinţă.