Curiozitatea m-a determinat să caut cartea de miercuri de la Jurnalul naţional. Găsind un autor străin culturii mele literare şi încercând să-mi fac o reprezentare fidelă a sa, am descoperit imaginea unui ofiţer de carieră ce s-a oprit şi asupra scrisului. Dorinţa de a vedea cum îşi se etalează în cuvinte un om al armelor, şi mai mult decât atât, prin intermediul unui roman de dragoste, m-a făcut să intercalez Iubim a lui Octav Dessila în planul meu de lectură.
" Născut la Bucureşti, în 1895, romancierul şi dramaturgul Octav Dessila a deţinut după primul război funcţii importante. A fost ataşat militar la Legaţia Română din Viena şi şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri." (http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pentru-toti/ne-inaltam-si-omoram-din-cauza-iubirii-550926.html) <- a fost fraza ce m-a adus în ipostaza de cititor al romanului Iubim.
Lectura greoaie scrisă folosind regionalisme moldoveneşti m-a făcut să renunţ după 100 de pagini parcurse anevoios. Deşi va fi grea apăsarea ce mă va însoţi datorită dezarmării în faţa unui asemenea lecturi, voi accepta înfrângerea acceptând-o ca pe un eşec personal.
Uf!
P S: şi totuşi nu a fost degeaba: invariabilul plictiseşte! e bine a nu fi uitat!
Cartea este superba. Eu am terminat primele 2 volume si acum il astept pe al 3-lea. O recomand din tot sufletul, e intr-adevar frumoasa. Plus ca regionalismele moldovenesti mi-au adus aminte de bunica mea:)
RăspundețiȘtergereDaca ai mai fi asteptat 50 de pagini, cu siguranta ti-ar fi captat toata atentia.
Pacat ca ai renuntat ...cartea e superba .
RăspundețiȘtergereIi voi acorda o noua sansa!
RăspundețiȘtergeresincer nu prea mi-a placut cartea. Sunt de acord cu "greoaie", ca sa nu spun plicticoasa, cu dialoguri interminabile si putin cam neverosimila ca poveste de dragoste. Parerea mea. Am citit-o mai mult pentru contextul istoric, curiozitatea de a descoperi cum era lumea odata. Si oamenii. Si Moldova, desi terminasem nu de prea multa vreme o alta carte unde se elogiaza cam mult Iasul, anulme Bal mascat de Ionel Teodoreanu.
RăspundețiȘtergere