Schimbarea ca oportunitate, Ralph BRUKSOS

Recunosc că mă re-găsesc într-un moment al schimbării dar nu acesta a fost motivul pentru care m-am oprit cu lectura la această carte. Intuiţia mi-a sugerat că voi găsi amănunte semnificative şi aplicabile practic cu privire la procesul schimbării iar americanii sunt recunoscuţi drept practicieni devotaţi.

Încă de la primul contact cu lectura am simţit atitudinea pozitivă şi tendinţa pregnantă a autorului de a etala partea plină a unui pahar pe jumătate gol. Dorinţa de a insufla acest pozitivism nu poate porni decât din mintea şi sufletul unui om ce a dobândit şi practicat un stil de viaţă funcţional.

Schimbarea, din punct de vedere al autorului, este un dat inevitabil ce implică o atitudini şi comportamente distincte în rândul oamenilor în funcţie de raportarea pe care aceştia o au faţă ce ceea ce li se întâmplă. Analizarea procesului schimbării, ca o etapizare complexă şi evolutivă de atitudini corespunzătoare, ne poate facilita transformarea unui eşec personal într-o reuşită. Cele stadii, detaliate consecvent, construiesc o abordare coerentă a schimbării. Astfel:

-hipotermia: stare de euforie moderată caracterizată de imposibilitatea surmontării unui fapt al existenţei

-disconfortul: stare de revoltă faţă de conjunctură şi de clişeele mentale vehiculate

-analiza: momentul în care se iveşte ideea de schimbare în viaţa individului

-explorarea: analiza posibilităţii de a schimba ceva în vederea surmontării dificultăţilor

-experimantarea: testarea soluţiilor detectate prin diferite metode

-decizia: luarea unor hotărârii şi experimentarea unei serii semnificative de temeri

-angajamentul: sau etapa alegerii finalizării procesului sau închiderii personale într-un cerc vicios

-revenirea: orice proces poate fi sortit unei re-editări.

„Procesul implică întotdeauna riscuri. Nu poţi ajunge mai departe fără să laşi o parte din tine în urmă.(Frederick Wilcox)”

Merită! Ai multe de învăţat!

Cei care aduc groaza, Hans Magnus Enzensberger

O altă carte oferită drept premiu de către Radio România Cultural; un scurt eseu dedicat portretului atentatorului sinucigaş. Până să citesc ceea ce Enzensberger a redat în cartea sa, nu am crezut că perdanţii vor primi atenţie din partea celorlalţi. Mai mul decât atât, li se oferă acestora şi o caracterizare definitorie:

atitudine disperată faţă de propriul eşec, goană după ţapi ispăţitori, pierdere a simţului realităţii, nevoie de răzbunare, obsesia virilităţii, sentiment de superioritate, dorinţă de a deveni stăpân pe propria moarte şi peste viaţa celorlalţi.

...mă întreb dacă a fost scrisă sub impulsul propriului exemplu sau a frustrărilor persoanle?

Vampirul din Ropraz, Chessex Jacques

A fost o carte primită drept premiu de la Radio România Cultural şi, dat fiind faptul că lectura mea în sfera vampirilor este sărăcăcioasă, iar cartea de faţă a fost preamiată cu premiul Goncourt, am decis a o citi. Fără prea mari expectanţe, la o pauză între munci, uşor de lecturat, prea puţin consistentă şi totodată fără a fi voluminoasă, cartea nu oferă nimic spectaculos: câteva aspecte din viaţa unui violator-ucigaş sadic ce are şansa de a deveni erou prin participarea sa în război. Un întemniţat evadat ce moare şi devine soldatul necunoscut îngropat sub Arcul de Triumf. Atât!       

Eşec personal: Iubim, Octav Dessila

 

Curiozitatea m-a determinat să caut cartea de miercuri de la Jurnalul naţional. Găsind un autor străin culturii mele literare şi încercând să-mi fac o reprezentare fidelă a sa, am descoperit imaginea unui ofiţer de carieră ce s-a oprit şi asupra scrisului. Dorinţa de a vedea cum îşi se etalează în cuvinte un om al armelor, şi mai mult decât atât, prin intermediul unui roman de dragoste, m-a făcut să intercalez Iubim  a lui Octav Dessila în planul meu de lectură. 

" Născut la Bucureşti, în 1895, romancierul şi dramaturgul Octav Dessila a deţinut după primul război funcţii importante. A fost ataşat militar la Legaţia Română din Viena şi şef de cabinet la Preşedinţia Consiliului de Miniştri." (http://www.jurnalul.ro/stire-biblioteca-pentru-toti/ne-inaltam-si-omoram-din-cauza-iubirii-550926.html) <- a fost fraza ce m-a adus în ipostaza de cititor al romanului Iubim. 

Lectura greoaie scrisă folosind regionalisme moldoveneşti m-a făcut să renunţ după 100 de pagini parcurse anevoios. Deşi va fi grea apăsarea ce mă va însoţi datorită dezarmării în faţa unui asemenea lecturi, voi accepta  înfrângerea acceptând-o ca pe un eşec personal.  

Uf!

P S: şi totuşi nu a fost degeaba: invariabilul plictiseşte! e bine a nu fi uitat!

Castelul pălărierului, primul roman al scriitorului scoţian A.J. Cronin

Deşi m-am aplecat asupra lecturii acestui roman fără a avea o recomandare prealabilă, imaginea societăţii engleze a secolului XIX m-a încântat. Povestea lui James Brodie, pălărierul supramotivat de considerentele personale cu privire la originea sa de viţă nobilă, o brută prea puţin rafinată, orgolioasă şi animalic exteriorizată, este creată după şablonul bărbatului excesiv de orgolios. O atitudine necorespunzătoare faţă de propria personaă cât şi faţă de familia sa a dus la destrămarea unei căsnicii şi nu numai.
Fără prea multe idei, o lectură plăcută şi relaxantă, o finalitatea previzibilă şi o dramă generată din mândrie personală.

Lectură plăcută!