Invitaţie la vals, Mihail Drumeş

Am cumpărat cartea impeună cu ziarul Jurnalul. Scopul achiziţiei:  întregirea colecţiei Biblioteca pentru toţi, nimic mai mult. O remarca acidă din partea unei persoane, o conjunctură favorabilă şi am decis a-mi petrece o bucată de timp printre rândurile cărţii.
Recunosc, de ce nu aş face-o ? Mi-a plăcut, m-a relaxat, m-a dăruit un gram de energie pozitivă. Un text  clar, fără neologisme, accesibil oamenilor cu o cultură generală medie. Roman simplu, literatură de consum, Invitaţie la vals nu ascunde idei sub umbrele vorbelor. E doar o poveste de dragoste dintre un tânar eminent dar aventurier, Tudor Petrican şi femeia unică, Micaela. Orgolii, afecte transformate involuntar în sentimente, derularea firească a unei idile finalizată tragic, ar fi câteva dintre elementele regăsite.

Au rămas în minte...:

Dacă mi-ar păsa de suferinţa pe care o las în urmă şi aş căta să o alin, nu m-aş abate mereu din cale? Prefer să merg înainte! Drumul iningătorului e înainte ! Chiar dacă ar călca pe cadavre!

mi-ar plăcea ca empatia cu acest citat să aibă ca finalitate o trăsătură comportamentală  definitorie

era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă, decât paradisul cu una proastă