Faceți căutări pe acest blog

joi, 11 martie 2010

Nevoia de amintiri frumoase ne face să re-trăim...

Autor : Vladimir Nabokov


Editura: Humanitas

An aparitie: 2004

Numar de pagini: 152 pagini

Colectia: Cartea de pe noptiera

ISBN: 9735007800

 
Într-o pensiune din Berlin, Lev Ganin, un ofiţer tânăr re-momorează secvenţe afective ale trecutului personal. Amintirea iubitei acestuia din tinereţe este costruită prin interemediul schiţării portreului actualului soţ şi a sentimentelor detestabile avute pentru el.
 
Din cauza depărtării Rusiei şi pentru ca nostalgia rămâne întraga viaţă o companie înnebunitoare căreia învăţăm să-i suportăm extravaganţele consternante în public, nu mă simt deloc stânjenit să mărturisesc caracterul sentimental al ... legăturii cu primul meu roman.

Primul roman a lui Vladimir Nabokov, o tendiţă evidentă de

a-şi exhiba viaţa intimă, instalându-se în primul său roman sau introducând în el un locţiitor al său
...o scriere puternic încărcată afectiv la nivel autobiografic.

vineri, 5 martie 2010

Invitaţie la vals, Mihail Drumeş

Am cumpărat cartea impeună cu ziarul Jurnalul. Scopul achiziţiei:  întregirea colecţiei Biblioteca pentru toţi, nimic mai mult. O remarca acidă din partea unei persoane, o conjunctură favorabilă şi am decis a-mi petrece o bucată de timp printre rândurile cărţii.
Recunosc, de ce nu aş face-o ? Mi-a plăcut, m-a relaxat, m-a dăruit un gram de energie pozitivă. Un text  clar, fără neologisme, accesibil oamenilor cu o cultură generală medie. Roman simplu, literatură de consum, Invitaţie la vals nu ascunde idei sub umbrele vorbelor. E doar o poveste de dragoste dintre un tânar eminent dar aventurier, Tudor Petrican şi femeia unică, Micaela. Orgolii, afecte transformate involuntar în sentimente, derularea firească a unei idile finalizată tragic, ar fi câteva dintre elementele regăsite.

Au rămas în minte...:
Dacă mi-ar păsa de suferinţa pe care o las în urmă şi aş căta să o alin, nu m-aş abate mereu din cale? Prefer să merg înainte! Drumul iningătorului e înainte ! Chiar dacă ar călca pe cadavre!
mi-ar plăcea ca empatia cu acest citat să aibă ca finalitate o trăsătură comportamentală  definitorie

era de preferat iadul cu o femeie deşteaptă, decât paradisul cu una proastă