Faceți căutări pe acest blog

miercuri, 8 iunie 2011

Mânca-v-ar raiul, Ilie Cleopa

    
 De nenunărate ori depăşim în viteză valori şi uneori oameni de valoare. Îmi recunosc indiferenţa, şi nu numai, faţă de personalitatea părintelui Cleopa. Au trecut ani în care scrierile sale au zăcut fără ecou în casă. Însă a venit şi vremea cu omul.
                 Cleopa - cu adevărat  lider spiritual şi moral, cu o educaţie religioasă din familie, având lecturi nenumărate din cărţi sfinte şi numai, multă dragoste, ascultare şi dorinţă de a cunoaşte şi a se instrui, responsabilitate şi rigurozitate, imens har şi afecţiune nestăvilită pentru oameni 
                   Numit pe drept părintele ortodoxiei româneşti, părintele Cleopa a fost unul dintre cei care şi-a dedicat viaţa celorlaţi. Prigonit, nedreptăţit, alungat şi încă neapreciat la adevărata sa valoare, şi-a dăruit întreaga existenţă omenirii. Odată cu trecerea anilor, părintele ne-a lăsat zestre a credinţei sale nemăsurate şi ne veghează din ceruri. 

Mărturie 
Am învăţat de la cel mai mare specialist în suflete  despre valoarea inestimabilă a sufletului fiecăruia dintre noi. Am învăţat să spun mai mult iartă-mă şi să-mi iubesc mai mult semenii. Am învăţat să fiu mai generoasă, dar ce n-am învăţat? Sunt cuvinte ale unei doamne profesor din Focşani, gânduri a căror semnificaţie o resimt personal. 

Toţi comunicăm, dar puţini stabilim relaţii, JOHN Maxwell

          Mi-a fost cerută părerea cu privire la această carte; răspunsul meu a fost simplu: e  Maxwell! Scriere incomparabilă, benefică şi necesară oricărui lider şi nu numai. 


Note de lectură

 „Am învăţat leadership-ul şi comunicarea observând şi urmărind lideri buni şi specialişti în comunicare. Am citit foarte multe cărţi extraordinare. Dar cea mai bună lecţie pe care am învăţat-o printre primele vine din Biblie.Unul dintre cei mai mari lideri din istoria umanităţii a fost Moise. A condus o întreagă naţiune de oameni şi a mutat aceşti oameni, şi tot ce deţineau ei, pe alte tărâmuri. Le-a prezentat un cod de legi. Şi a înmânat sceptrul unui alt lider, care urma să-i conducă în noul loc unde aveau să vieţuiască.” 
„Comunicare nu depinde de sintaxă sau elocvenţă sau retorică, sau de articulare, ci de contextul emoţional în care este auzit mesajul.”
Nouă din zece controverse serioase care apar în viaţă sunt urmarea unor neînţelegeri, fiindcă o persoană nu a observat faptele care pentru alţii sunt importante sau nu reuşesc să aprecieze punctele lor de vedere.” – L.D. Brandeis – Curtea Supremă de Justiţie.

Reguli în stabilirea relaţiilor:
-         centrarea atenţiei pe interlocutor;
-         găsirea unor puncte comune;
-         valorizarea partenerului;
-         îmbunătăţirea capacităţii personale de a asculta;
-         manifestarea interesului şi energiei în construirea relaţiilor;
-      evitarea caracterizării prin generalizare (eram studentă pe băncile facultăţii când repercusiunile gândirii ancorate în reprezentări îşi făceau simţită prezenţa; gustând condimentatul lor sens mi-am propus să mă dispensez conştient şi rapid de gândirea în şabloane. Paragraful ce atrage atenţia asupra acestui tip de gândire este savuros prezentat de Maxwell şi merită devorat în grup:
„O călătoare aştepta să se îmbarce într-un avion; a intrat într-un magazin, a cumpărat un pachet de prăjiturele şi s-a aşezat pe o bancă să citească ziarul. A devenit conştientă de un zgomot ca şi cum ai ronţăi ceva şi a întors capul să vadă ce e. un bărbat îmbrăcat îngrijit, se servea din prăjiturile ei. Nu a vrut să facă o scenă aşa că s-a aplecat şi a luat şi ea o prăjitură, sperând că el va înţelege mesajul. Au mai trecut câteva momente, crezând că reuşise. Dar apoi s-a auzit iar mestecând. Nu-i venea să creadă că bărbatul mai luase o prăjitură. Mai rămăsese doar una. În timp ce femeia privea cu neîncredere, cel de lângă ea a rupt prăjitura în două, i-a întins ei o bucată, iar cealaltă jumătate a băgat-o în gură, după care a plecat. Furioasă, la anunţarea zborului ei, şi-a deschis geanta de umăr pentru a-şi lua biletul. Imaginează-ţi cât de şocată şi jenată a fost să-şi găsească propria pungă de prăjituri, nedesfăcută!” :)