O poveste simplă: o tânără, soţie a unui bărbat din înalta societate engleză rămas paralizat după război, se îndrăgosteşte de paznicul domeniului de vânătoare. Conştientizându-şi poziţia de văduvă din punct de vedere al relaţiilor fizice cu soţul său, aceasta se decide să aibă un copil cu un bărbat atrăgător fizic dar ursuz şi necizelat. Întreg romanul creionează, fin, conflictul interior al femeii aflate între doi bărbaţi: unul reprezentând o categorie socio-intelectuală rafinată iar altul ce se regăseşte printre oamenii de rând.
Imaginea femeii în cautarea propriei fericiri...la asta m-a dus gândul lecturând cartea...
Natura e un mănunchi de legi fixe, iar natura umană e o îmbinare de vechi deprinderi şi simţăminte fixe. Dar în lăuntrul naturii există o scânteie care uneori pătrunde în conştiinţă şi pricinuieşte închircirea vechilor deprinderi şi ivirea altora noi, şi care poate chiar să dezrădăcineze vechile deprinderi şi să producă un mic haos creator, din care răsare o nouă natură umană. (D.H. Lawrence Amantul doamnei Chatterley)
